Întârzierea de limbaj este una dintre cele mai frecvente îngrijorări de dezvoltare întâlnite de părinți și, în același timp, una dintre cele mai subevaluate. Nu pentru că nu ar fi vizibilă, ci din cauza toleranței față de ideea că „băieții vorbesc mai târziu” sau „va vorbi când va fi pregătit”. Aceste fraze circulă liber printre părinți și bunici, iar uneori sunt corecte, dar cel mai des, acestea amână o evaluare care ar putea schimba traseul de dezvoltare al copilului.

Vorbirea este expresia verbală a limbajului și include articularea, adică modul în care formăm sunete și cuvinte. Limbajul înseamnă a oferi și a primi informații, a înțelege și a fi înțeles prin comunicare verbală, nonverbală și scrisă. Problemele de vorbire și de limbaj diferă, dar se suprapun adesea. Un copil poate articula clar sunete, dar să nu poată construi propoziții, aceasta este o problemă de limbaj. De asemenea, un alt copil poate vrea să comunice, să aibă vocabular, dar să fie dificil de înțeles din cauza sunetelor, aceasta este o problemă de vorbire. Ambele necesită atenție, dar evaluarea și intervenția pot fi diferite.

Există o variabilitate naturală în ritmul de dezvoltare a limbajului, dar există și limite clare dincolo de care „mai așteptăm” devine o decizie cu consecințe reale. Dacă copilul tău are doi ani și nu vorbește în fraze de două-trei cuvinte, nu are un vocabular de 50-100 de cuvinte, acesta este momentul în care părinții ar trebui să caute ajutorul profesionist al unui logoped pediatric. Vezi aici mai multe informații despre serviciile de logopedie disponibile, cum arată o evaluare și ce implică terapia logopedică la copii și adolescenți. La 12 luni, copilul ar trebui să folosească gesturi, să arate cu degetul, să facă „pa-pa” și să spună 1-2 cuvinte. La 18 luni, ar trebui să aibă cel puțin 10-20 de cuvinte și să nu prefere gesturile în locul cuvintelor. La doi ani, ar trebui să combine cel puțin două cuvinte și să aibă 50-100 de cuvinte, iar la trei ani, ar trebui să vorbească în propoziții scurte și să fie înțeles de părinți în proporție de cel puțin 75%. Părinții și îngrijitorii apropiați ar trebui să înțeleagă aproximativ 50% din vorbirea unui copil de doi ani și 75% la trei ani. La patru ani, copilul ar trebui să fie înțeles în mare parte chiar și de persoane care nu îl cunosc.

De ce unii copii vorbesc mai greu? Cauzele pot fi diverse și, adesea, multiple. Uneori, întârzierile de limbaj pot fi un semn de avertizare al unei probleme mai serioase care ar putea include pierderea auzului, întârziere de dezvoltare în alte domenii sau chiar o tulburare de spectru autist. Auzul este primul lucru de verificat, o hipoacuzie parțială, nedetectată, poate explica întârzierile de vorbire. Otitele recurente, frecvente la vârste mici, pot afecta temporar auzul și, implicit, vorbirea. Alte cauze posibile includ disfuncții oro-motorii (dificultăți în coordonarea musculaturii implicate în vorbire), factori genetici și de neurodezvoltare, stimulare verbală insuficientă în mediul de acasă, bilingvismul (care nu cauzează întârzieri, dar poate da impresia unui vocabular mai redus per limbă dacă nu e evaluat corect) și condiții asociate, precum autism, ADHD sau tulburări de procesare auditivă. Un motiv pentru care părinții trebuie să înceapă cu identificarea timpurie este că acei copii care înțeleg lumea din jurul lor, dar nu își pot exprima nevoile, devin adesea foarte frustrați și putem vedea dezvoltarea unor probleme de comportament, de exemplu lovit, aruncat cu obiecte, mușcat, țipat. Altfel spus, ceea ce pare un „copil dificil” poate fi, de fapt, un copil care nu are instrumentele verbale pentru a comunica tot ce simte sau ce vrea.

Logopedul este specialistul în evaluarea și terapia tulburărilor de comunicare, limbaj, vorbire, voce și deglutiție. Nu este un suport educațional suplimentar, ci o intervenție terapeutică specializată. O evaluare logopedică presupune evaluarea înțelegerii limbajului (limbajul receptiv), evaluarea producției verbale (limbajul expresiv), analiza articulării și a inteligibilității vorbirii, evaluarea jocului și a interacțiunii sociale și, la nevoie, evaluarea funcțiilor oro-motorii. Pe baza evaluării, logopedul stabilește un plan de intervenție adaptat profilului specific al copilului. Copiii mai mici au arătat mai mult progres în limbaj decât cei mai mari în toate cele patru domenii evaluate: limbaj receptiv și expresiv, sintaxă și vocabular. Copiii au stabilizat sau chiar și-au îmbunătățit competența lingvistică în timpul intervenției, indicând că decalajul față de colegii cu dezvoltare tipică s-a redus, potrivit unui studiu. Nu trebuie să aștepți să fii sigur că există o problemă. Dacă ai o îngrijorare, oricât de mică, o evaluare logopedică este întotdeauna mai utilă decât așteptarea.

Vorbirea nu e ceva care „vine de la sine” pentru toți copiii în același ritm, dar cu sprijinul potrivit, la momentul potrivit, aproape orice problemă se poate rezolva.

Foto: Pexels