Ai auzit până acum de tinitus? Este o afecțiune a sistemului auditiv, ce se manifestă prin perceperea unui sunet în urechi sau în cap, fără ca acesta să provină dintr-o sursă externă. Acest sunet poate fi un țiuit, zumzet, fluierat, șuierat sau alte zgomote mai complexe. Deși nu reprezintă o boală în sine, tinitusul este adesea un simptom al unor probleme subiacente ale urechii sau ale altor sisteme din corp. În continuare, îți prezentăm ce este tinitusul și cum poți să îl tratezi.
Ce este tinitusul și care sunt simptomele acestuia?
Conform celor mai recente statistici, aproximativ 10-15% din populația mondială suferă de tinitus, într-o formă sau alta și pentru unii poate deveni debilitant, afectând calitatea vieții. Simptomul principal al tinitusului este perceperea unui zgomot intern constant sau intermitent, care nu provine din mediu. Sunetul poate varia în intensitate și poate afecta una sau ambele urechi. În funcție de severitatea și frecvența acestuia, tinitusul poate fi clasificat în două categorii: tinitus subiectiv și tinitus obiectiv.
Tinitusul subiectiv este cea mai comună formă și se referă la sunetele pe care doar persoana afectată le poate auzi, cauzate de probleme ale urechii interne, ale nervului auditiv sau ale creierului. Tinitusul obiectiv este mai rar și implică sunete care pot fi detectate și de un medic, de obicei cu un stetoscop, și este adesea asociat cu probleme vasculare sau spasme musculare în ureche.
Simptomele tinitusului pot fi însoțite de alte probleme, cum ar fi pierderea auzului, vertijul (senzația de amețeală sau dezechilibru) sau sensibilitatea crescută la sunete puternice. Factori precum stresul, oboseala, consumul excesiv de cafeină sau alcool, și expunerea prelungită la zgomot puternic pot agrava simptomele. Aici poti vedea care sunt cele mai eficiente metode de tratament pentru Tinitus.
Diagnosticarea tinitusului începe de obicei cu o examinare a urechilor, gâtului și capului de către un medic ORL (otorinolaringolog). Acesta poate recomanda o serie de teste pentru a identifica cauza tinitusului și pentru a exclude alte afecțiuni, cum ar fi problemele vasculare sau tumorile.
Testele obișnuite includ audiometria, care măsoară sensibilitatea auditivă și identifică o eventuală pierdere de auz, și testele imagistice, cum ar fi tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică nucleară (RMN), folosite pentru a depista anomalii structurale în urechea internă sau creier. În cazurile suspecte de origine vasculară, poate fi necesară și o angiografie.
Cum se tratează tinitusul?
Tratamentul tinitusului depinde de cauza subiacentă, deoarece nu există un remediu universal. În multe cazuri, tratamentul este simptomatic și are ca scop ameliorarea disconfortului. Dacă tinitusul este cauzat de o infecție a urechii, de un blocaj de ceară sau de o problemă vasculară, tratarea acestei afecțiuni poate reduce sau elimina zgomotele percepute.
În cazurile în care tinitusul este asociat cu pierderea auzului, purtarea unui aparat auditiv poate ajuta la îmbunătățirea capacității de a auzi sunetele externe, ceea ce poate diminua percepția sunetelor interne.
Terapia sunetului este o altă opțiune și presupune folosirea unor sunete ambientale sau zgomot alb pentru a masca zgomotele provocate de tinitus. Generatoarele de zgomot alb sau aparatele de terapie sonoră sunt utile în acest sens.
Terapia cognitiv-comportamentală este recomandată în cazurile în care tinitusul cronic cauzează anxietate sau depresie, ajutând pacienții să gestioneze reacțiile emoționale negative legate de sunet. De asemenea, anumite medicamente, cum ar fi antidepresivele sau anxioliticele, pot fi prescrise pentru a reduce stresul și anxietatea asociate tinitusului, deși nu tratează direct afecțiunea.
Așadar, deși tinitusul nu are un tratament definitiv în toate cazurile, gestionarea corectă a simptomelor și tratarea cauzelor subiacente pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții persoanelor afectate.
