Genunchiul, cea mai complexă articulație sinovială a corpului uman, funcționează ca un pivot biomecanic, integrând structurile osoase (femur, tibie, patelă), meniscul, ligamentele și cartilajele. O funcționare corectă a genunchiului permite susținerea greutății corporale și facilitarea mișcărilor. O funcționare improprie însă, generată de factori traumatici sau degenerativi, compromite integritatea articulară și conduce la durere, instabilitate sau la reducerea mobilității.
De ce apare durerea la genunchi?
Durerea la nivelul genunchiului constituie rezultatul unor disfuncții structurale sau inflamatorii. Printre cauzele frecvente se numără condițiile meniscului, precum fisura si ruptura de menisc, inflamația structurilor periarticulare, precum tendinita sau bursita, cât și afecțiunile degenerative, cum ar fi osteoartrita.
O fisură a meniscului poate genera inflamație locală și limitarea funcționalității articulare, în timp ce ruptura de menisc, de obicei rezultatul unei forțe torsionale excesive, determină instabilitate biomecanică semnificativă. Manifestările includ durere persistentă, episoade de blocaj articular și acumulare de lichid sinovial.
Procesele degenerative, precum osteoartrita, implică degradarea progresivă a cartilajului articular, ce conduce la expunerea osului subcondral și declanșarea unei reacții inflamatorii cronice. Pe de altă parte, afecțiunile periarticulare, cum ar fi bursita prepatelară sau tendinita cvadricepsului, generează simptome locale severe, amplificate de mișcările repetate sau de statul prelungit în anumite poziții.
Cum este pus diagnosticul?
Diagnosticul durerii la genunchi necesită o abordare integrată, în general cauzele fiind identificate de către medic în urma examinării clinice. Examenul clinic poate evidenția sensibilitatea locală, limitarea amplitudinii mișcărilor și semne de instabilitate ligamentară. Imagistica prin rezonanță magnetică este însă metoda de elecție pentru detectarea leziunilor de menisc, fie că este vorba de o fisură discretă, fie de o ruptură completă.
Radiografia poate confirma modificările degenerative, iar ecografia este utilă pentru evaluarea țesuturilor moi periarticulare. Analizele biologice, deși mai puțin frecvent utilizate, sunt relevante în excluderea artritei inflamatorii sau a infecțiilor articulare, contribuind la stabilirea diagnosticului diferențial.
Ce presupune tratamentul?
Tratamentul pentru o durere la genunchi este stabilit de către medic în funcție de cauzele durerii și de severitatea simptomatologiei. Pentru leziunile acute ale meniscului, tratamentele conservatoare, precum crioterapia, antiinflamatoarele nesteroidiene și reabilitarea funcțională, sunt eficiente în majoritatea cazurilor. Când ruptura de menisc implică blocaj articular sau instabilitate, artroscopia chirurgicală reprezintă tratamentul standard.
În osteoartrita avansată, tratamentele farmacologice și fizioterapia pot fi completate de injecții intraarticulare cu acid hialuronic sau corticosteroizi, care au rolul de a reduce inflamația și de a îmbunătăți funcționalitatea articulară. În cazurile severe, artroplastia totală a genunchiului devine o opțiune.
Reabilitarea este indispensabilă pentru refacerea forței musculare și a stabilității articulare. Exercițiile de propriocepție și mobilizare trebuie personalizate în funcție de capacitatea funcțională a pacientului, fiind importante în prevenirea recurenței simptomelor.